cine, ce, când, dar mai ales… kumm?

Dacă aş fi întrebat vreodată ce este rockul, aş răspunde că este freamătul nisipului purtat de vânt, ori că este plânsul viu al pietrei (“rock” în limba engleză) ce are nevoie de mii de ani pentru a se metamorfoza dureros în nisip (“kumm” în limba tătară).

Dacă vi se pare că am vorbit mult prea poetic, vă înselaţi! De fapt, poezia “a avut loc” pe 29 octombrie 2007, la Opera Română. Dar nu sub formă de operă, nici de operetă, necum balet. Ci rock şi numai rock! Implant Pentru Refuz – de care vorbeam în post-ul anterior – a împlinit încă de anul trecut un deceniu de există, aşa că acum a venit rândul clujenilor de la Kumm să se laude cu 10 ani de activitate muzicală.

Ce? Cum?… Da, da, chiar despre Kumm e vorba. Concertul aniversar a avut în deschidere mai multe formaţii prietene: Zob, Travka, Ada Milea, Luna Amara, Timpuri Noi, dar şi mai puţin cunoscuţii – dar promiţătorii – The Mood.

Fiecare invitat a cântat câte două piese: una proprie şi una din repertoriul Kumm. Zob a combinat în mod strălucit 1000 de chipuri cu ceva Enter Sandman de la Metallica, iar Ada… dar vă las singuri să vă imaginaţi cam cum poate ea cânta rock alternativ. Luna Amară a venit cu versurile “oraş pierdut în fum, nefericit oricum, mai bine-ai fi scrum”; păcat că nu au avut inspiraţia să zică “mai bine-ai fi… kumm”, că se potrivea Precizare: a fost aleasă Opera Română pentru că are exact 1000 de locuri. Ingenios, nu?

“Ăştia de la Kumm au cântat chiar mişto” zicea, la final, unul dintre spectatorii pletoşi. Nimic mai adevărat, căci am putut auzi:

Şi dacă de la Nicolae Dobrin (Dumnezeu să-l odihnească!) ştim ce înseamnă să dai bară-bară-gol, de la Kumm am aflat cum se poate da “bară bară gol gol”. Mesaj pentru eminescologi: “toate-s vechi şi nouă… zece”.

Punerea în scenă a recitalului Kumm mi-a amintit de un mega-concert care a avut loc acum jumătate de deceniu (sună de parcă a avut loc acum un veac, deh, cred că am îmbătrânit, sunt deja veteran). Se numea Phoenix “40 de ani” şi, timp de cinci ore, s-au perindat pe scenă toţi cei care cântaseră vreodată alături de Nicu Covaci, în legendara formaţie (desigur, doar membrii care mai erau în viaţă, nu de alta, dar nu am văzut să cânte atunci nicio fantomă). Kumm a apelat şi ea la readucerea unor foşti membri, astfel că nu putea să lipsească din peisaj Dan Byron, cel care a mai trecut pe la recent “decedata” Urma şi care a înfiinţat de curând trupa – cum altfel? – Byron.

Etichete ada milea, byron, kumm, luna amară, metallica, rock, timpuri noi, travka, urma, zob