frumoşii nebuni ai marilor oraşe

Aşa îşi intitula Fănuş Neagu unul dintre romane. Miercuri seară (14 noiembrie 2007), frumoşii nebuni au fost prezenţi la Casa de Cultură a Studenţilor, Bucureşti, pentru a ne arăta de ce “muzica este cea mai frumoasă expresie a iubirii”.

Prima parte a serii l-a avut în prim plan pe Ovidiu Lipan Ţăndărică, “omul care a învăţat să meargă ţinându-se de tobe”. Pentru că noi ştiam deja să mergem, ne-a învăţat să vorbim. Şi nu orice limbă, ci aromâna – de asta a avut grijă Stelu Enache, solist vocal.

Cel de-al doilea frumos nebun care a urcat pe scenă nu ştia nici el aromâna, ba mai mult, nu cred că ştie nici limba română. Este vorba de Mani Neumann, coleg cu Ţăndărică în trupa Phoenix, neamţul boem cu spirit latin.

Vioara nemţească a fost întregită de naiul lui Gheorghe Zamfir, care “a suflat tot răul din noi” cu un solo născut parcă dincolo de lumea muritorilor. Cum zicea Led Zeppelin în piesa Stairway to Heaven: “The piper’s calling you to join him”… Au fost chiar momente când nu puteam respira, copleşiţi sub hipnoza naiului.

Vraja a încetat atunci când lui Ţăndărică i-a fost înmânată o diplomă din partea Primăriei Sectorului 5 (a se citi “Marean Vanghelie”, care este, pardon!, care a fost absent, adică nu a putut veni). Oricum, ne ajunsese atâta aromână pentru o singură seară, de arromână chiar nu mai aveam chef.

Finalul a fost asigurat de “prichindelul vesel” Ioan Gyuri Pascu – “un om mic de o valoare mare”, cum zicea o prietenă – alături de The Blue Workers. Şi pentru că tot veni vorba de muncitori români – au cântat o piesă cu ajutorul a două sticle goale (de bere), folosite pe post de bottleneck, ca să obţină efectul de slide guitar (Jimi Hendrix şi ceilalţi cunoscători ştiu la ce mă refer). E sigur că: a) nu au cântat piesa Două beri goale (Omul cu Şobolani); b) berea nu era Stejar

Etichete fănuş neagu, gheorghe zamfir, ioan gyuri pascu, led zeppelin, nai, preoteasa, rock, tobe, vanghelie, ţăndărică