dialoguri şi fantezii în jazz

Motto: “Cea mai profundă înţelegere a poeziei este s-o taci”. (Ion Caramitru)

20 decembrie 2007 – Seară de lirică românească la TNB, căci am asistat la spectacolul “Dialoguri şi fantezii în jazz”. Un fel de teatru poetic în acorduri de jazz, unde Johhny Răducanu a învelit în note muzicale poeziile recitate de “fratele meu alb”, Ion Caramitru.

De fapt, “a recita” nu este un termen tocmai potrivit, de vreme ce însuşi Caramitru crede că “se recita poezie patriotică în spectacolele despre şi cu Ceauşescu, nu? Acolo se recita. Poezia se spune…”

Or, dacă poezia “se spune”, am putut constata la acest spectacol că muzica se poate “murmura”, “mormăi” chiar, căci maestrul Johhny a stârnit zâmbetele noastre – ale celor din primele rânduri, cel puţin – ori de câte ori şi-a scăpat câte o fredonare, mai precis câte un zumzăit gutural, acompaniament involuntar al notelor pe care le scotea din pian. Iată dovada:

Johnny Răducanu spunea, mai în glumă, mai în serios, că vrea să facă din Ion Caramitru un cântăreţ. La asta, celebrul actor răspundea: “are el ambiţia asta, dar cred că nu o să reuşească”.

A reuşit sau nu, cert e că, după o oră şi jumătate, cei doi ne trecuseră de la ghiduşa interpretare a Internaţionalei comuniste, la versuri “grele” de Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Tudor Arghezi, Dan Verona, Miron Radu Paraschivescu, Lucian Avramescu sau Ana Blandiana.

Ne-a fost prezentată şi o poezie necunoscută a lui Nichita Stănescu, pentru care nimeni nu a găsit muzica potrivită ca să o transforme în cântec. Cel puţin aşa crede Ion Caramitru. În fapt, piesa există, se numeşte Piersicoaso şi este cântată de Blazzaj, după cum am mai zis şi aici.

De menţionat că Ion Caramitru nu este la prima colaborare de tipul “poezie-muzică”. În 1988, apărea pe piesa “Bună seara, iubito”, alături de Loredana Groza. Evident, versurile nu aveau cum să-i aparţină “Groazei”, ci poetului Lucian Avramescu. Mai jos o puteţi vedea cum se zbate ca cioara-n laţ (Doamne fereşte!, asta nu se vrea a fi o remarcă rasistă).

PS: Mi-am amintit de o scandare de la celebrul, de-acum, Rapid-Steaua, meci întrerupt din cauza unor brichete aruncate din tribună. Deşi Poliţia nu i-a putut identifica pe făptaşi, cititorii acestui blog trebuie să afle, în virtutea dreptului oricărui cetăţean de a avea acces la informaţie (articolul 31, aliniatul (1) din Constituţia României), că:

“Ole, oleee, ole, olaaa, a aruncat Elodia!”

Respectivii suporteri au considerat probabil că se află la vreun concert şi au confundat “datul la gioale” cu baladele rock. Numa’ n-au înţeles că brichetele trebuie aprinse şi legănate, iară nu aruncate către artiştii din teren.

Etichete Ana Blandiana, blazzaj, brichetă, dialoguri şi fantezii în jazz, Elodia, Internaţionala comunistă, Ion Caramitru, jazz, Johhny Răducanu, Lucian Avramescu, Mihai Eminescu, nichita stănescu, poezie, spectacol, teatru, TNB, Tudor Arghezi